X-Tape

Uroginecologie

Uroginecologia este o sub-specialitate medicală care se ocupă cu studiul și tratamentul afecțiunilor sistemul urinar feminin. Această disciplină reprezintă o combinație între urologie și ginecologie și se concentrează pe probleme precum incontinența urinară, prolapsul organelor pelvine, și alte disfuncții ale planșeului pelvin.

Importanța în sănătatea femeilor

Acest domeniu joacă un rol crucial în abordarea unor probleme comune, dar adesea trecute cu vederea, care afectează calitatea vieții femeilor, cum ar fi incontinența urinară și prolapsul organelor pelvine.

În ultimii ani s-au înregistrat progrese remarcabile atât în metodele de diagnosticare, cât și în cele de tratament, îmbunătățind rezultatele pacienților.

Afecțiuni frecvente tratate în uroginecologie

Incontinența urinară

O problemă prevalentă, incontinența urinară, variază în funcție de tip și severitate, având un impact profund asupra vieții de zi cu zi.

Prolapsul organelor pelvine

Această afecțiune implică coborârea sau hernierea organelor pelvine, necesitând îngrijire specializată.

Durerea pelvină

Durerea pelvină cronică este o problemă complexă, necesitând adesea o abordare multiplă.

Instrumente avansate de diagnosticare in uroginecologie

Instrumentele și tehnicile inovatoare ajută la un diagnostic precis, formând baza unor planuri de tratament eficiente.

Mai ales examinarea dinamică ecografică în cabinetul nostru – GyneO – permite stabilirea unui diagnostic precis, care duce la stabilirea unui tratament (de obicei) chirurgical in vederea restabilirii functionalitătii organelor afectate.

Înțelegerea acestor afecțiuni și a tratamentelor moderne disponibile este crucială. Aceasta le dă femeilor posibilitatea de a căuta ajutorul de care au nevoie și de a participa activ la deciziile privind asistența medicală. Pe măsură ce tehnologia medicală continuă să avanseze, speranța este că tot mai multe femei vor beneficia de aceste descoperiri, ceea ce va duce la un viitor în care tulburările de podea pelvină nu vor mai impune povara pe care o impuneau odată.

O poziție critică asupra uroginecologiei cu tot ce înseamnă ea azi, atât pentru paciente cât si pentru medici.

Acestă luare de atitudine nu se indreaptă înpotriva colegilor medici, pentru că si eu am inceput, ca și toți ceilalți, învățând ceea ce „sa pus în față“. Dar ca începător iei totul ca atare, crezând în ceea ce ți se „predică“. Și aici ajungem la miezul problemei. Chiar si cei care propagă stiința se bazează in mare parte pe teorii, care teorii pot explica unele lucruri iar altele nu.

Îmi permit să iau această atitudine critică, având in spate ani buni de cercetare, diagnostic si succese terapeutice. Sunt deschis pentru discuții civilizate, (si foarte important) la obiect cu dovezi clare.

Mecanismul continenței si al incontinenței nu este ,în detaliu, suficient cunoscut. Nici literatura de specialitate nu oferă un răspuns corespunzător si corect acestor probleme. De aici, intervine un diagnostic mai mult sau mai putin plauzibil care se răsfrânge , nu de putine ori, asupra unui tratament chirugical cu un rezultat nesatisfăcător sau chiar agravând prin simptome noi starea pacientei.

Majoritatea (eu aș spune toate) tratamentelor conservatoare (nechirurgicale) se adresează formelor incipiente sau tranzitorii ale pierderii de urină. Aceste paciente, pe drept, nu se adresează medicului.

Există un număr mare de paciente, cu tulburări masive ale actul micțional. Atât în cazul incontinenței de efort, incontinenței de urgență sau chiar tulburărilor de golire al vezicii (de mute ori cu rezidu de urină) se începe deseori si întemeiat cu solutii conservatoare, care sunt abandonate destul de timpuriu din lipsa eficienței acestora.

Necunoscânduse exact procesele care duc la patologia mentionată mai sus, sunt aplicate de obicei, terapii operatorii standard clasice (mai vechi, dar nu neapărat cu o eficientă mai redusa) sau mai noi (dezvoltate in ultimii ca. 20 de ani, de tip bandeletă sau plase de tip mesh) , fără a se cunoaste mecanismul patologic corect si complet al afectiunii. Așa se poate trata un prolaps vaginal iar pacienta devine incontinentă, sau la o incontineță de efort se recuge la un tratament cu bandeletă iar pacienta dezvoltă ulterior o incontinentă de urgență.

Așa numiții termeni uro-ginecologici ca și urethral kinking, unghiul retrovezical (rectovesical angle) sau overactive bladder, sunt cel mult termeni teoretici care nu ajută cu nimic în alegerea tratamentului chirurgical.

(Intrebare celor convinși de termenii de mai sus:

De câte ori se măsoară unghiul retrovezical per- și postoperator? De câte ori se demonstrează postoperator pacientei restabilirea acestuia, (important) si succesul terapeutic legat de aceasta?

De câte ori ați tratat cu succes cauza simptomului „overactive bladder“? )

Examenul urodinamic, pe lângă că durează 30/60 de minute și este destul de neplăcut, nu aduce nici pe de parte informațiile utile care duc la decizia un tratament ulterior.

Dr. Pernes Florin