Incontinența urinară tratament

Incontinența urinară – tratamentul începe cu diagnosticul corect

Nu există „o singură incontinență urinară” și, în consecință, nu există un singur tratament potrivit pentru toate femeile.

Două paciente pot spune exact același lucru:

„Pierd urină când tușesc.”

Și totuși mecanismul prin care apare pierderea poate fi complet diferit.

De aceea, în tratamentul modern al incontinenței urinare, întrebarea principală nu este:

„Ce operație sau ce medicament folosim?”

ci:

„De ce pierde această pacientă urină?”

Tratamentul corect rezultă din răspunsul la această întrebare.

Incontinența urinară este un simptom, nu un diagnostic complet

În mod obișnuit vorbim despre:

• incontinență urinară de efort – pierdere la tuse, strănut, râs, alergare, ridicarea unei greutăți sau alt efort;
• incontinență de urgență – apariția unei nevoi greu de controlat de a urina, urmată uneori de pierderea urinei;
• incontinență mixtă – asocierea mai multor mecanisme;
• tulburări de micțiune și golire a vezicii – jet slab, dificultatea începerii micțiunii, golire incompletă sau reziduu vezical.

Aceste denumiri sunt utile, dar reprezintă doar începutul diagnosticului. Ghidurile actuale recomandă ca tratamentul să fie ales în funcție de tipul simptomelor, examinare și particularitățile fiecărei paciente.

„Pierd urină când tușesc” nu înseamnă întotdeauna același lucru

Momentul exact în care apare pierderea poate oferi informații importante.

La unele paciente:

tuse → pierdere de urină aproape simultană

Acest tablou sugerează predominant un mecanism de incontinență de efort.

La alte paciente:

tuse → câteva momente fără pierdere → apoi deschiderea uretrei și pierdere de urină

Deși pacienta poate descrie tot situația prin „pierd când tușesc”, mecanismul funcțional poate fi diferit și trebuie analizat separat.

Există și situații în care mai multe mecanisme coexistă la aceeași pacientă. Tocmai de aceea o simplă descriere a simptomului nu este întotdeauna suficientă pentru alegerea tratamentului.

De ce este importantă evaluarea dinamică?

Planșeul pelvin, vezica și uretra nu sunt structuri statice.

În timpul tusei, efortului, contracției musculare și micțiunii, structurile pelvine se deplasează, se rotesc, se tensionează și își modifică raporturile unele față de altele.

Uneori modificările sunt fine, dar pot avea consecințe funcționale importante.

De aceea, în cadrul cabinetului GyneO, evaluarea uroginecologică poate fi completată prin ecografie dinamică 2D/3D/4D, urmărind comportamentul structurilor pelvine în timpul funcției, nu numai aspectul lor într-o imagine statică. Această abordare este deja prezentată în cadrul serviciilor noastre de uroginecologie.

Ne interesează, printre altele:

• ce se întâmplă cu uretra și spațiul periuretral în timpul tusei;
• cum se modifică baza vezicii urinare;
• dacă există un prolaps asociat;
• dacă pierderea apare simultan cu efortul sau ulterior;
• cum reacționează structurile la contracția voluntară;
• dacă vezica se golește complet;
• existența unui reziduu urinar după micțiune.

În anumite cazuri pot fi necesare și alte investigații, inclusiv explorări urodinamice. Ghidurile actuale recomandă utilizarea investigațiilor suplimentare în funcție de tabloul clinic și complexitatea cazului, nu identic pentru toate pacientele.

Bandeleta suburetrală

Bandeleta suburetrală este una dintre metodele operatorii importante pentru incontinența urinară de efort (IUE), atunci când există indicația corectă. Bandeleta suburetrală reprezintă o categorie consacrată de tratament chirurgical pentru IUE.

Dar bandeleta nu este un „tratament universal pentru incontinență”.

Dacă pierderea de urină este determinată predominant de un alt mecanism, simpla amplasare a unei bandelete suburetrale poate să nu rezolve problema.

De aceea, faptul că o bandeletă a funcționat foarte bine la o pacientă nu înseamnă că aceeași intervenție este automat potrivită pentru alta.

Dar dacă pacienta nu poate urina bine?

Aceasta este o parte importantă și uneori neglijată a diagnosticului uroginecologic.

Continența și micțiunea sunt două componente ale aceluiași sistem funcțional.

O pacientă poate prezenta:

• dificultatea începerii urinării;
• jet urinar slab;
• necesitatea de a împinge pentru a urina;
• senzația că vezica nu s-a golit;
• micțiune în mai multe etape;
• reziduu vezical important.

Aceste simptome trebuie evaluate înaintea unei intervenții pentru incontinență, deoarece tratamentul trebuie să păstreze nu numai continența, ci și capacitatea normală de golire a vezicii.

De ce nu există aceeași operație pentru toate pacientele?

Pentru că aceeași manifestare aparentă poate avea mecanisme diferite.

Și invers: modificări anatomice foarte diferite pot produce simptome asemănătoare.

În plus, incontinența, prolapsul genital, urgența urinară și tulburările de micțiune pot exista separat sau se pot influența reciproc.

De aceea, tratamentul nu ar trebui decis doar după propoziția:

„Pierd urină.”

Trebuie stabilit:

când pierde pacienta, în ce condiții, ce structură se modifică și ce mecanism produce efectiv pierderea.

Abordarea GyneO

În cadrul cabinetului GyneO, tratamentul incontinenței urinare este precedat de o evaluare uroginecologică individualizată.

Scopul nostru nu este doar să denumim tipul de incontinență, ci să înțelegem cât mai exact mecanismul anatomic și funcțional care produce simptomele pacientei.

În funcție de rezultat, tratamentul poate fi:

conservator, medicamentos, operator sau o combinație a acestora.

Atunci când este necesară intervenția chirurgicală, alegerea tehnicii se face individual, în funcție de modificările constatate – de la proceduri clasice și bandelete suburetrale până la tehnici reconstructive complexe, precum X-Tape.

Ideea esențială

Incontinența urinară nu se tratează după o rețetă universală.

Diagnosticul corect identifică mecanismul.
Mecanismul stabilește tratamentul.